O M E N # 15 - E D I T O R I A L


Viaţa noastră fără Freud

Psihanaliza este un produs esenţial
care nu poate lipsi din coşul zilnic.

Titlul acestui articol este uşor ambiguu. Cum adică viaţa noastră fără Freud? Oare, Freud este un produs de neînlocuit ca pîinea, carnea, sau hainele pe are le purtăm zilnic?  Ar putea fi el introdus în coşul zilnic?

Cînd zic Freud mă gîndesc la două lucruri: primul este psihanaliza lui; al doilea - spiritul lui.

Lipsa psihanalizei freudiene în viaţa noastră socială, publică, se resimte acut. Citim, auzim, vedem pretutindeni în jur lucruri care ar trebui să ne pună pe gînduri, dacă am şti ceva psihanaliză. Oamenii comit acte ratate, simptomatice, guvernanţii vorbesc un alt limbaj al gesturilor semnificative pentru psihanaliză. Poţi scrie cărţi despre limbajul secret al gesturilor şi erorilor semnificative ale oamenilor publici.

Cultura psihanalitică nu există în România. Aceasta explică de ce un tînăr vorbeşte despre sine la persoana a treia feminin, ca şi cum ar fi femeie, iar audienţa se mulţumeşte cu explicaţia simplă: "a fost o greşeală!" În plin secol XXI lumea mai crede în greşeli, în liberul arbitru!

Viaţa noastră publică fără Freud are carenţe mari. E ceea ce încercăm să arătăm în revista noastră în articole diverse şi mai ales în cele publicate la rubrica "psihanaliză şi societate". Aceste carenţe nu pot fi acoperite cu bune intenţii. Din nefericire nimeni nu ştie acest lucru şi nici nu vrea să ştie.

Al doilea aspect pe care l-am avut în vedere a fost spiritul lui Freud. Ne lipseşte acest spirit care uneşte intim probitatea profesională, arta de a privi şi asculta, forţa de sinteză şi imaginaţia fecundă. Epoca lui Freud s-a stins demult. Totuşi, spiritul lui ar putea supravieţui. Dacă nu o face, este pentru că sîntem prea grăbiţi să devenim şi să ne impunem prin orice mijloace fără a ne gîndi la urmări.

Psihanaliza este asimilată de civilizaţia occidentală. Ea face parte din discursul public explicit sau implicit. Este prezentă pretutindeni, chiar dacă nu mai stîrneşte pasiunea de odinioară. Ea este unul din produsele necesare coşului zilnic.

La noi, psihanaliza nici măcar nu s-a născut. Şi, dacă exceptăm iniţiativa acestei reviste şi a activităţii noastre pe web, nici nu dă semne că se va naşte. Iată de ce cred că sîntem lipsiţi de un aliment absolut necesar hrănirii noastre spirituale. Consecinţele acestei lipse le trăim cu toţii în viaţa noastră fără Freud.