Celebru actor și fericit tătic?
Citesc în ziar vestea că un foarte apreciat actor de film american este fericitul tătic etc. Proaspăt căsătorit, el a devenit și tată, și, evident este în al nouălea cer. De unde vine convingerea că a fi tată, în cazul de față, este neapărat motiv de fericire? Sînt cel puțin trei explicații:- Logica spune că un om de succes
trebuie să fie neapărat și fericit iar căsătoria, copiii nu sunt altceva decît ingrediente ale fericirii. - O altă sursă a acestei convingeri este proiecția (cum ar spune Jung) imaginii arhetipale a
Sinelui în persoana actorului, proiecție stimulată de celebritate, și care face din actor o persoană de dimensiuni mitice. În mentalul colectiv însă împlinire supremă este terestră și asociază reperele vieții de zi cu
zi: cariera, banii, femeile, căsătoria etc. - În fine, mass-media exploatează slăbiciunile (să le zic naivități) noastre amplificate de contribuțiile vieții inconștiente și ne pune pe tavă povestea fericirii
nemărginite a actorului care se vede în final tată! Statistica ne arată însă că această fericire, dacă nu a fost mimată pentru că dă bine comercial, nu durează mult. Să ne uităm de exemplu la cuplul Pitt - Jolie care
a făcut o vreme valuri și face și acum dar din alte motive care nu mai țin de raiul căsniciei și paternității. Lumea actorilor, a artiștilor, a sportivilor milionari și a tuturor vedetelor în general viața are o
altă vibrație iar valorile sociale și morale ale culturii noastre sînt simulate în mare parte. -- AROPA |