Celebru actor şi fericit tătic?

Citesc în ziar vestea că un foarte apreciat actor de film american este fericitul tătic etc. Proaspăt căsătorit, el a devenit şi tată, şi, evident este în al nouălea cer.

De unde vine convingerea că a fi tată, în cazul de faţă, este neapărat motiv de fericire? Sînt cel puţin trei explicaţii:

- Logica spune că un om de succes trebuie să fie neapărat şi fericit iar căsătoria, copiii nu sunt altceva decît ingrediente ale fericirii.

- O altă sursă a acestei convingeri este proiecţia (cum ar spune Jung) imaginii arhetipale a Sinelui în persoana actorului, proiecţie stimulată de celebritate, şi care face din actor o persoană de dimensiuni mitice. În mentalul colectiv însă împlinire supremă este terestră şi asociază reperele vieţii de zi cu zi: cariera, banii, femeile, căsătoria etc.

- În fine, mass-media exploatează slăbiciunile (să le zic naivităţi) noastre  amplificate de contribuţiile vieţii inconştiente şi ne pune pe tavă povestea fericirii nemărginite a actorului care se vede în final tată!

Statistica ne arată însă că această fericire, dacă nu a fost mimată pentru că dă bine comercial, nu durează mult. Să ne uităm de exemplu la cuplul Pitt - Jolie care a făcut o vreme valuri şi face şi acum dar din alte motive care nu mai ţin de raiul căsniciei şi paternităţii.

Lumea actorilor, a artiştilor, a sportivilor milionari şi a tuturor vedetelor  în general viaţa are o altă vibraţie iar valorile sociale şi morale ale culturii noastre sînt simulate în mare parte.

--
AROPA